Amenajarea traseelor de escaladă sportivă

Pregătirea pentru amenajare

Pregătirea pentru echiparea unor trasee într-o zonă de cățărare existentă este de cele mai multe ori destul de simplă, pentru că de regulă, stânca este deja curățată, iar autorii traseelor existente îți pot da informații despre eventualele lor proiecte din zonă, despre accesul deasupra peretelui și despre ancorele care pot fi folosite pentru legarea corzilor de lucru. În schimb, pentru o faleză pe care abia ai descoperit-o, lucrurile stau cu totul altfel.

Dacă ai noroc și faleza nu se află într-o zonă protejată (sau dacă poți obține aprobarea administrației zonei respective), în prima etapă trebuie să analizezi cu atenție întregul potențial al peretelui, identificând pe cât posibil toate liniile logice de cățărare și stilurile în care acestea pot fi parcurse (trad/sport). Pentru această evaluare, trebuie să iei în considerare atât evitarea interferențelor dintre viitoarele trasee (puncte de asigurare prea apropiate, intersecții ale liniilor, prize comune etc.) cât și limitarea efectelor asupra mediului pe care le-ar putea produce amenajarea.

În această fază de explorare, vegetația, pământul și bolovanii instabili sau zonele cu rocă friabilă împiedică adeseori reperarea liniilor posibile, motiv pentru care ar putea fi necesară o curățare grosieră prealabilă a peretelui. Pentru aceasta, dacă intuiția îți spune că merită osteneala, trebuie să amenajezi o cale de acces deasupra stâncii, să montezi corzi fixe pentru accesul la zonele care ți se par promițătoare și să începi „să scoți la lumină” surprizele pe care le are de oferit faleza respectivă.

Amenajarea accesului în zona de lucru

În principiu, pentru a putea realiza curățarea minuțioasă a liniilor care se amenajează, analiza judicioasă a pozițiilor punctelor de asigurare și montarea corectă a acestora, traseele de escaladă sportivă se echipează folosind accesul cu corzi fixe, pentru legarea cărora se construiesc ancore de lucru în zona de deasupra peretelui.

Rezolvarea accesului deasupra falezei

Pentru a ajunge deasupra zonei de lucru în vederea montării corzilor fixe, poți căuta căi ușoare de acces (poteci, brâne, etc.), poți urca un traseu existent sau ai putea chiar să recurgi la o ascensiune „ground up” pe linia respectivă sau pe una mai ușoară din apropiere, care permite traversarea sau pendularea către traseele pe care vrei să le echipezi. Pentru aceasta, poți folosi asigurări cu protecții mobile și/sau pitoane și eventual mijloace artificiale de înaintare (în acest caz, stilul nu este important cu tot dinadinsul, pentru că scopul este doar să ajungi sus).

Uneori, în zona de deasupra falezei pot apărea probleme de orientare care îngreunează găsirea poziției exacte a locurilor în care trebuie montate corzile de acces. Din această cauză, este necesară stabilirea în prealabil a unor repere pe marginea superioară a peretelui (de exemplu, un copac mai mare, un bolovan cu o formă specifică etc.) sau la sol (coordonatele GPS ale unor puncte de la baza peretelui marcate pe harta de pe telefon îți pot fi de mare folos!). De asemenea, dacă există contact vizual, echipa de la bază îi poate îndruma pe cei care instalează corzile către zona de deasupra liniei de echipat.

Pentru amenajarea accesului, trebuie luate (cel puțin) următoarele măsuri de siguranță:

• Pentru a preveni accidentarea celor de la sol din cauza eventualelor căderi de pietre, înainte de accesul în zona superioară a falezei, trebuie oprită circulația în întregul sector aflat sub zona de lucru. Perimetrul respectiv trebuie să fie marcat vizibil și va fi păzit de membrii echipei, care vor interzice accesul în zonă până la încheierea fazelor de acces inițial, de curățare a zonei superioare și de curățare grosieră a traseelor.
• În faza de amenajare a accesului, este absolut necesar să se stabilească o metodă de comunicare între echipa de la sol și cea de deasupra falezei (comunicare verbală directă sau prin stații radio, cod de semnale acustice etc.).
• Dacă pe traseul spre zona superioară a falezei există pasaje expuse sau periculoase, accesul trebuie rezolvat de către o echipă de cățărători, care se vor asigura reciproc.
• În cazul în care traseul de acces deasupra falezei traversează o zonă expusă, este necesar ca pe porțiunea respectivă să se monteze o balustradă de coardă cu asigurări intermediare cu protecții naturale sau mobile, eventual cu pitoane sau chiar și cu ancore mecanice provizorii. Balustrada va rămâne pe poziție pe toată durata amenajării, pentru a putea fi folosită pentru retragerea pe sus în cazul întreruperii operațiunii de curățare sau pentru accesul ulterior în zonă, în scopul demontării corzilor fixe și a ancorelor provizorii folosite pentru amenajare.

Ancora pentru legarea corzilor de lucru

După amenajarea accesului deasupra falezei, urmează construirea ancorelor „de lucru” pentru corzile fixe necesare pentru identificarea și curățarea liniilor viitoarelor trasee și pentru montarea topurilor permanente și a punctelor de asigurare.

Pentru amenajarea traseelor se recomandă folosirea a două corzi: una pentru lucru și una pentru asigurare suplimentară. Pentru lucru se folosesc corzi statice cu diametrul de 10-10,5 mm, care sunt mai rezistente la uzură și sunt mai potrivite pentru urcarea cu blocatoare. Coarda de siguranță va fi cea care oprește căderea în cazul cedării accidentale a corzii de lucru, deci ar fi mai bine ca aceasta să fie dinamică, pentru amortizarea mai eficientă a unui eventual șoc.

Pentru a respecta principiul redundanței, trebuie să construiești câte o ancoră independentă pentru fiecare coardă folosită. (Dacă toate corzile ar fi legate de aceeași ancoră, cedarea acesteia ar produce cedarea catastrofală a întregului sistem de acces).

---

De cele mai multe ori, în această fază nu prea ai o imagine clară asupra liniei traseului, asupra posibilităților reale de cățărare sau asupra poziției în care trebuie montat topul, motiv pentru care ancora de lucru va fi considerată ca fiind provizorie, urmând să fie demontată după finalizarea acțiunii de amenajare. Din această cauză, atunci când amenajezi asemenea ancore, trebuie să încerci să eviți deteriorarea stâncii, folosind fie protecții naturale (copaci, formațiuni stâncoase etc.), fie ancore construite din cel puțin trei protecții mobile sau chiar pitoane (dar acestea trebuie să fie bătute și scoase cu precauție la final, pentru a se evita spargerea fisurilor).

Dacă nu există altă soluție, poți amenaja topuri de lucru cu două ancore mecanice sau cu ancore recuperabile (șuruburi pentru beton, Petzl Pulse etc.), care apoi pot fi refolosite pentru o eventuală intervenție ulterioară (reparații, curățare, reechipare etc.) sau vor fi eliminate. Dacă folosești ancore mecanice cu colier expandabil, găurile trebuie să fie mai adânci decât lungimea acestora, astfel ca atunci când topurile nu mai sunt necesare, bolțurile să poată fi bătute complet, iar găurile să poată fi camuflate cu rășină.

Fiecare ancoră pentru legarea corzilor de lucru trebuie să satisfacă toate condițiile necesare pentru ancorele de regrupare:

• Rezistență suficientă a protecțiilor naturale, mobile sau fixe folosite.
• Redundanță sistemică - dacă ancora nu este o protecție naturală a cărei rezistență să fie dincolo de orice îndoială (de exemplu, un copac gros, verde și cu rădăcini adânci), trebuie folosite minimum trei protecții mobile sau pitoane sau (in extremis) două ancore forate, legate între ele cu materiale rezistente și în număr mai mare decât strictul necesar, astfel încât cedarea accidentală a unui element să nu producă cedarea catastrofală a întregii ancore.
• Distribuirea încărcărilor în mod cât mai egal între protecțiile din componența ancorei.
• Cedarea unei protecții din componența ancorei trebuie să nu producă deplasări semnificative ale punctului de legare a corzilor.

Legarea corzilor de lucru

Corzile se leagă fiecare de ancora proprie, folosind zale rapide sau carabiniere cu siguranță, fie în punctul principal de asigurare al ancorei, format cu ajutorul unor bucle de egalizare, fie direct de protecțiile din componența acesteia (mai practic!), folosind nodurile obișnuite (opt, fluture etc.) sau cu bucle multiple (mai jos sunt arătate două exemple de asemenea noduri).

Dacă pentru ancora de lucru se folosesc trei protecții apropiate, pentru amenajarea ei se poate folosi nodul din fotografie. În prima fază, pe o buclă de coardă de lungime adecvată se face un nod opt, apoi bucla se trece din nou prin nod, rezultând astfel trei bucle  mai mici, care pot fi prinse în carabinierele celor trei protecții.

Dacă ai o ancoră de lucru sau de fracționare formată din două protecții, poți folosi nodul „urechi de iepure” din fotografia de mai jos. Pentru acesta, se face o buclă cu un nod opt, apoi capătul buclei se introduce înapoi prin nod (1) și se trece peste celelalte două bucle rezultate (2), care pot fi conectate direct la protecții, după strângerea nodului (3). Lungimile celor două brațe pot fi reglate cu ușurință astfel încât să fie tensionate în mod cât mai egal pe direcțiile solicitărilor.

În funcție de configurația ancorei, pentru legarea corzilor se pot folosi și alte noduri  (de exemplu, Bulin dublu făcut pe o buclă sau urmărit, noduri fluture, opt „în linie” etc.), care ar trebui să facă parte din repertoriul unui amenajator experimentat.

Protejarea corzilor

Corzile trebuie să fie protejate în zonele în care ar putea fi deteriorate prin blocarea în fisuri sau prin frecarea de muchiile ascuțite sau de suprafețele abrazive ale stâncii. De asemenea, coarda trebuie protejată  atunci când este legată direct de protecții naturale care ar putea să o deterioreze: colți de stâncă, clepsidre, copaci etc.

În acest scop, cel mai frecvent se folosesc manșoane de protecție care se înfășoară în jurul corzii și se închid pe toată lungimea lor cu bandă Velcro. În timpul coborârii în rapel, acestea trebuie adăugate pe coarda de deasupra ta imediat după trecerea de o zonă periculoasă și vor fi poziționate cu grijă și fixate pe poziție, astfel încât să nu alunece în afara zonei de contact dintre coardă și stâncă.

Fotografia alăturată a fost făcută în timpul montării topului unui traseu, imediat sub marginea falezei. În dreapta-sus se observă manșonul de protecție pe care l-am pus pe coarda de acces pentru a evita deteriorarea ei prin frecarea de stâncă. Ulterior, coarda a fost fracționată prin legarea în noul top pentru detensionarea porțiunii superioare.

 

Dacă poziția în care se va monta topul traseului este deja cunoscută, se poate recurge la protejarea corzii de lucru la trecerea peste marginea superioară a peretelui prin fracționarea ei. Pentru aceasta, mai întâi se coboară până la poziția respectivă folosind ancora de lucru montată deasupra falezei și se montează topul. În continuare, coarda se leagă de acesta, lăsând pe firul care vine de sus o buclă de lungime suficientă pentru a nu împiedica manevrarea corzii în timpul rapelului de la prima ancoră până la topul respectiv și pentru a permite transferul pe următoarea coardă de rapel.

În acest fel, coarda care trece peste marginea falezei nu va mai fi tensionată, iar dacă poziția topului este aleasă corect, de aici, coarda de lucru va atârna liber, fără contact cu stânca. La nevoie, se poate recurge la fracționarea corzilor și în alte puncte de pe parcurs, prin montarea de ancore intermediare construite după aceleași principii ca ancora pentru legarea corzilor de lucru.

O altă metodă aplicabilă pentru protejarea corzilor este devierea lor în afara zonelor în care integritatea le-ar putea fi afectată, prin montarea de protecții temporare prin carabinierele cărora se dirijează corzile. Ambele metode pot fi folosite și pentru a menține corzile de lucru cât mai aproape de liniile traseelor surplombate sau oblice.

 

Deplasarea pe corzi

Pentru coborârea pe coarda de lucru este de preferat să folosești un dispozitiv de asigurare/rapel cu blocare asistată, care să-ți permită să te oprești în pozițiile necesare și să-ți eliberezi mâinile pentru diferite sarcini: curățarea prizelor, încercarea de pasaje de cățărare, montarea de ancore etc. (În cazul unei asemenea opriri, este recomandat să faci un nod provizoriu de siguranță pe coarda de sub dispozitivul de coborâre!).

Printre cele mai folosite modele de acest fel se numără Grigri și RIG (versiunea pentru alpinism industrial a Grigri-ului, care funcționează mai bine pe coarda statică ceva mai rigidă), ambele fabricate de Petzl, dar există multe dispozitive similare produse de alte firme reputate.

În paralel, este recomandată asigurarea pe o coardă dinamică suplimentară cu un dispozitiv adecvat: Petzl ASAP (ideal, pentru că nu necesită dezactivarea funcției de blocare la coborâre), Shunt, Minitraxion, Microscender, C.A.M.P. Lift, Goblin sau similare, echipat cu carabinieră cu siguranță și cu atenuator de șoc.

Pentru urcare, se pot folosi diferite combinații, în funcție de condițiile de lucru:

• Un blocator cu mâner echipat cu pedală (scăriță din chingă pentru picior) și un dispozitiv Grigri, Petzl RIG sau alt model similar. Această combinație poate fi folosită pentru urcarea pe distanțe mici și permite trecerea facilă din poziția de urcare în cea de coborâre și invers. Din această cauză, sistemul este indicat mai ales pentru explorarea traseului, pentru că îți permite să faci cu ușurință ajustările sus-jos care devin necesare atunci când încerci pasajele de cățărare de pe linia aleasă.
• Pentru urcarea pe distanțe mai mari, pe fețe înclinate sau verticale, este indicată folosirea a două blocatoare cu mâner echipate cu pedale. La urcare, efortul este mult mai mic cu acest sistem, dar montarea pe coardă a unui dispozitiv pentru coborâre va necesita manevre suplimentare. În această configurație, este obligatorie autoasigurarea în fiecare blocator cu câte o lonjă.
• Dacă faleza este surplombantă, o variantă mai puțin obositoare de urcare este să folosești un blocator cu pedală (autoasigurare cu lonjă!) și un dispozitiv Petzl Croll sau unul similar poziționat pe piept cu o vestă din chingă.

Curățarea falezei

Falezele în care să nu fie necesară curățarea stâncii sunt extrem de rare, iar aceasta este de obicei partea cea mai dificilă a amenajării, care necesită cel mai mult timp și cel mai mare efort fizic. De asemenea, cea mai mare parte a impactului asupra mediului pe care îl are echiparea unui traseu are loc în această fază. Totuși, curățarea este o etapă foarte necesară și importantă în amenajare, prin care se asigură următoarele condiții:

• Siguranța - trebuie îndepărtate toate elementele care s-ar putea desprinde (pietre, bolovani, perne de vegetație etc.) și a căror cădere ar putea accidenta cățărătorii din traseu sau persoanele aflate la baza falezei.
• Confortul - un traseu murdar, cu prize prăfuite sau fragile și cu fisurile pline cu pământ sau în care papucii de cățărare alunecă pe lichenii de pe stâncă, nu va atrage pe nimeni și cu timpul va ajunge în paragină.

La început, este necesară o curățare grosieră a întregului sector pentru care se plănuiește operațiunea de amenajare, pentru îndepărtarea vegetației care ascunde liniile posibilelor trasee și a elementelor periculoase pentru echipatori. În această etapă trebuie înlăturate pietrele instabile (care se mișcă) sau cele a căror stabilitate este îndoielnică (cele care lovite cu podul palmei sau cu ciocanul „sună a gol” sau înfundat), bolovanii mari sau lespezile desprinse, crengi uscate rămase pe perete etc.

Pe parcursul coborârilor următoare, se curăță pământul și vegetația de pe perete folosind unelte ascuțite, având grijă să îndepărtezi cât mai mult pământ și rădăcini de pe praguri, din fisuri și din alveole (în caz contrar, vegetația va crește la loc).

Pentru curățarea stâncii pe suprafețe mari, poți începe lucrul cu o perie mare sau cu o mătură, după care vei curăța prizele mici, alveolele și locurile înguste cu perii mai mici (de exemplu, periuțe de dinți). Lichenii de pe stâncă se pot îndepărta cu perii aspre din plastic (perii de dușumele). Pentru curățarea traseelor nu se folosesc perii din sârmă, care lustruiesc stânca!

Dacă stânca este uscată, pentru curățarea ei se poate folosi o suflantă cu acumulatori, al cărei jet puternic de aer este foarte eficient pentru îndepărtarea prafului și pământului din alveole și fisuri și de asemenea, a prafului rezultat la găurire în faza de montare a ancorelor.

În fotografie este suflanta mea Ryobi, care este mică și ușoară, dar destul de puternică, iar acumulatorii ei sunt compatibili și cu mașina de găurit.

După curățenia grosieră, zonele de interes pentru cățărare se curăță din nou cu peria pentru degajarea eventualelor prize, care sunt necesare pentru explorarea ulterioară a liniilor respective.

O altă operațiune necesară este amenajarea zonei de la baza peretelui, din care (pe cât posibil) vor fi îndepărtate obstacolele (bolovani, crengi uscate, vegetație etc.) astfel încât o cădere survenită înainte de prima asigurare să nu fie periculoasă.

Curățarea terenului de la bază se va dovedi benefică și pentru cel care-l asigură pe cățărător, care în absența obstacolelor care să-l jeneze, se va putea concentra exclusiv asupra urmăririi mișcărilor celui asigurat și asupra manevrelor de coardă.

Măsuri de siguranță la curățarea falezei

• Folosirea căștii de protecție este obligatorie, iar în timpul curățării stâncii se ridică mult praf, așa că este de preferat să porți ochelari de protecție, eventual și o mască anti-praf. De asemenea, s-ar putea dovedi utile niște mănuși de protecție.
• Pe parcursul operațiunilor de amenajare a traseelor se recomandă ca în paralel, pe lânga coarda statică pentru lucru, să folosești și o coardă dinamică pentru asigurarea suplimentară prin intermediul unui dispozitiv adecvat (Petzl ASAP, C.A.M.P. Lift etc.).
• Pentru evitarea deteriorării corzilor de rapel din cauza căderilor de pietre, acestea vor fi pliate buclă cu buclă (astfel încât să nu se încurce) într-un sac atârnat de ham, de unde se vor desfășura pe măsură ce cobori.
• Toate corzile folosite, indiferent dacă acestea atârnă pe perete sau sunt pliate în saci, vor avea obligatoriu noduri de siguranță la capătul de jos!
• Dacă membrii echipei coboară concomitent în rapel pe linii paralele, aceștia trebuie să rămână permanent la același nivel, pentru a evita accidentarea celui aflat mai jos de pietrele pe care cel aflat deasupra ar putea să le disloce.
• În timpul acțiunii de curățare inițială, coborârea în rapel se va continua numai dacă zona care se depășește a fost deja inspectată și curățată (nu se coboară dedesubtul unei zone care nu a fost încă verificată și degajată de obiectele instabile!).
  
  Din această cauză, dacă din diferite motive (ploaie, întuneric etc.) operațiunea de curățare trebuie întreruptă și dacă roca din zonă este friabilă, este de preferat ca echipa să se retragă pe sus, pe traseul folosit pentru acces, pentru a evita coborârea peste porțiunea care nu a fost curățată încă, din care s-ar putea desprinde pietre.
• Pentru dislocarea cu un levier sau o rangă a bolovanilor instabili, te vei plasa întotdeauna deasupra acestora și te vei asigura că zona de la baza falezei este liberă.
• În cazul în care corzile de rapel se pot freca de muchii ascuțite, pe porțiunile respective se vor aplica manșoane de protecție sau se va recurge la fracționarea sau la devierea corzii prin montarea de ancore intermediare.
• Toate sculele folosite vor fi asigurate cu cordelină sau cu lonje speciale pentru a preveni scăparea lor și vor fi transportate în saci care pot fi prinși de ham sau de scaunul de lucru.
• În timpul operațiunilor de curățare, un membru al echipei va supraveghea zona de la baza falezei pentru a preveni pătrunderea întâmplătoare a altor persoane în perimetrul ei.

Identificarea liniilor traseelor

Pentru a defini liniile pe care urmează să le amenajezi, trebuie să-ți folosești din plin experiența, inteligența, imaginația, intuiția și bunul simț pentru a exploata în mod optim calitățile naturale ale stâncii, astfel încât traseele respective să fie cât mai frumoase și cât mai interesante din punct de vedere tehnic.

Ferește-te de tentația de a face trasee „la număr”! Echipează un traseu pentru că linia lui te atrage și te incită, nu doar pentru că pe linia respectivă este (totuși...) posibilă cățărarea.

După curățarea grosieră a peretelui și clarificarea potențialului real al falezei, este necesar ca pe liniile pe care te hotărăști să le echipezi să faci o curățare mai amănunțită a posibilelor prize de tot ce ar putea să le ascundă sau să le facă inutilizabile (pământ, vegetație, licheni etc.).

O atenție deosebită trebuie acordată prizelor șubrede, a căror rupere ulterioară ar putea schimba linia sau dificultatea traseului sau posibilitățile de asigurare a ancorelor. Dacă ești absolut sigur că unele elemente se vor disloca ușor (de exemplu, un colț de stâncă a cărui bază este fisurată), acestea vor fi înlăturate, chiar dacă pare să fie vorba despre „priza-fără-care-nu-se-mai-poate-urca-traseul” (de cele mai multe ori există și alte variante!).

Confruntați cu asemenea situații, unii amenajatori recurg la așa-zisa „consolidare” a prizelor respective, prin lipirea lor cu rășină, dar personal, consider că o asemenea intervenție asupra stâncii este inacceptabilă, pentru că este imposibil de stabilit o demarcație clară între acțiunile "legitime" și cele care încalcă etica.

În continuare, trebuie să încerci urcarea cu asigurare de sus (manșă) a traseelor plănuite, pentru a afla dacă ascensiunea pe liniile respective este într-adevăr posibilă, pentru a identifica diferitele variante ale liniilor alese și pentru a estima pozițiile asigurărilor necesare, în scopul corelării acestora cu eventualele trasee învecinate (existente sau viitoare).

Echipamentul necesar pentru pregătirea zonei

1) Echipament individual

• Cască și ham pentru cățărare sau pentru alpinism industrial (de preferat, pentru că acesta este conceput pentru confort în timpul unei atârnări prelungite)
• Scaun de lucru pentru alpinism industrial (recomandat mai ales în cazul traseelor surplombate sau care necesită lucrul îndelungat în coardă)
• Espadrile de cățărare pentru încercarea pasajelor de escaladă din traseu.
• Coardă statică de lucru de 10-10,5 mm și o coardă dinamică de siguranță și saci „banană” pentru plierea corzilor aflate dedesubtul zonei de lucru, în scopul protejării lor.
• Dispozitiv cu blocare asistată pentru coborârea pe coarda de lucru (statică): Petzl Grigri, RIG sau alt model similar.
• Dispozitive pentru urcarea pe coarda statică, în combinații adecvate condițiilor de lucru: blocatoare cu mâner echipate cu pedalele necesare, eventual un blocator Croll sau similar poziționat pe piept cu o vestă din chingă.
• Dispozitiv pentru asigurarea suplimentară pe coarda dinamică de siguranță: Petzl ASAP, Minitraxion, Microscender, C.A.M.P. Lift, Goblin sau similare, echipat cu carabinieră cu siguranță și cu atenuator de șoc.
• Lonje de autoasigurare de lungime fixă sau reglabilă echipate cu carabiniere cu siguranță. (Dacă folosești „daisy-chains”, trebuie să fii conștient că acestea sunt concepute doar pentru poziționare).
• Carabiniere simple în număr suficient pentru asigurarea pe ham a sculelor folosite, pentru dirijarea corzii etc.
• Stații radio pentru comunicarea cu membrii echipei (opțional).

---

2) Materiale pentru amaraje, poziționare și asigurări

• Anouri de chingă de diferite lungimi pentru ancorele naturale: copaci, clepsidre, etc.
• Carabiniere cu siguranță sau zale rapide (cu rezistență normată!) pentru amaraje
• Manșoane de protecție (protecții de coardă) pentru prevenirea deteriorării corzilor de lucru în zonele unde acestea se freacă de stâncă
• Bucle de asigurare pentru escaladă (pentru verificarea poziției carabinierelor față de stâncă în ancorele montate și pentru dirijarea corzii)
• Protecții mobile (nuci, friend-uri, etc.), eventual câteva pitoane de diferite dimensiuni, pentru asigurarea accesului, poziționare sau dirijarea corzilor.
• Cârlige Cliff și Bird-beaks de diferite dimensiuni și modele pentru poziționare în timpul echipării sau curățării traseului (sau chiar și pentru dirijarea corzilor).
• Echipament pentru montarea ancorelor mecanice provizorii, dacă acestea sunt absolut necesare (mașină de găurit, ancore mecanice, ciocan, cheie, perie și pompă pentru curățarea găurilor).

---

3) Materiale pentru curățarea traseului

• Levier sau rangă de dimensiunile necesare pentru dislocarea bolovanilor instabili
• Fierăstrău pentru tăierea arbuștilor, eventual o foarfecă de grădină pentru tăierea arbuștilor cu mărăcini. (Pentru manevrarea acestora, pot fi utile niște palmare sau mănuși din piele pentru sudură).
• Perii din plastic cu peri tari (perii de dușumele) și cu peri moi (perii de praf), periuțe de dinți pentru curățarea prizelor (nu se folosesc perii de sârmă, care lustruiesc stânca!)
• Tub flexibil din plastic pentru suflarea prafului de pe prize, pompă de aer (cea folosită la curățarea găurilor) sau suflantă cu acumulatori
• Mătură sau perii mari pentru curățarea prafului de pe suprafețe mari
• Scule ascuțite (șurubelniță mare, extractor de nuci, etc.) pentru curățarea pământului din fisuri și din alveole
• Genți de scule pentru transportul materialelor.

---