Amenajarea traseelor de escaladă sportivă

Montarea ancorelor chimice

Ancorele chimice sunt formate dintr-o tijă prevăzută cu o ureche pentru asigurare, care se fixează într-o gaură făcută în stâncă, folosind un compus chimic (în general rășină bi-component). Pentru că aderența rășinii la metal este destul de redusă, suprafața tijei trebuie să fie profilată prin diferite metode (filetare, randalinare, strunjire, amprentare etc.), astfel încât să asigure o legătură mecanică bună cu rășina întărită și implicit, o rezistență la smulgere a ancorei cât mai mare.

Spre deosebire de ancorele mecanice, care se fixează pe poziție datorită presiunii exercitate de piesa care se expandează pe o suprafață relativ redusă a pereților găurii, ancorele chimice nu induc eforturi suplimentare în stâncă, iar legătura lor cu roca înconjurătoare se realizează pe întreaga suprafață interioară a găurii. Din această cauză, ancorele chimice sunt recomandate pentru folosirea în rocile care au rezistență mai mică la compresiune (gresii, anumite calcare etc.) sau în cele neomogene (de exemplu, conglomerat). Totuși, montarea lor este destul de complicată, pentru că necesită respectarea multor reguli stricte, a căror ignorare poate afecta rezistența ancorei.

Tipuri de ancore pentru fixare chimică

De regulă, urechea de asigurare a ancorei este închisă prin sudarea tijei, dar pe piață există și modele realizate prin răsucirea sau îndoirea unei tije cu diametrul de 6-8 mm, pentru evitarea sudurilor care concentrează eforturi suplimentare în metale și produc zone sensibile la coroziune. Unele tipuri de ancore se fabrică în mai multe dimensiuni, iar alegerea lungimii tijei se face în funcție de roca în care se montează ancora: cu cât stânca este mai slabă, tija trebuie să fie mai lungă.

Față de ancorele mecanice, ale căror urechi de asigurare trebuie să fie lipite de stâncă pe întreaga lor suprafață, aceste modele de ancore chimice nu necesită o suprafață perfect plană în zona în care se montează, ceea ce reprezintă un avantaj în rocile cu texturi mai frământate (conglomerate, calcare cu lapiezuri etc.).

---

Pentru ancorele chimice se pot folosi și tije filetate de diferite lungimi și diametre (uzual inox 316/A4, Ø 10 x 130 mm sau Ø 12 x 150 mm), pe care se fixează cu piulițe urechi de asigurare (confecționate din același material ca tija!), la fel ca la ancorele mecanice. Unele modele de tije au la capătul exterior o porțiune de câțiva milimetri cu secțiune hexagonală, pentru a putea fi introduse în găuri folosind o cheie tubulară prinsă în mandrina mașinii de găurit, pentru amestecarea optimă a componentelor în cazul în care se folosesc fiole de rășină.

Tijele filetate sunt utile mai ales în rocile foarte slabe, care impun folosirea unor ancore cu lungimea mai mare decât a celorlalte modele disponibile (lungimea uzuală a tijelor filetate M10 fabricate pentru fixare chimică este de 130 mm, în timp ce ancorele obișnuite au lungimi de 80-100 mm). De asemenea, acestea se dovedesc foarte practice pentru amenajarea topurilor traseelor, pentru că permit înlocuirea cu ușurință a urechilor, atunci când inelele acestora se uzează excesiv.

---

Un alt tip de ancoră chimică este cel confecționat dintr-o tijă îndoită în formă de U, care se montează în două găuri paralele, făcute la 8-10 cm distanță (în funcție de model). Ambele picioare ale ancorelor de acest fel trebuie să fie prelucrate astfel încât să asigure o legătură cât mai bună cu rășina (canale strunjite, roluite sau amprentate, filet etc.).

Deși aceste ancore pot părea mai sigure, ele sunt folosite destul de rar, din cauza unor inconveniente evidente:

• Montarea ancorei în două găuri are drept consecință o dublare a consumului de timp și de rășină.
• Atunci când este introdusă în găuri, ancora nu poate fi rotită pentru repartizarea uniformă a rășinii în jurul celor două tije, ceea ce duce la o reducere a calității fixării chimice.
• Solicitările sunt repartizate inegal pe cele două picioare ale ancorei, ceea ce produce efecte imprevizibile asupra rezistenței punctului de asigurare.
• În regulile generale care trebuie respectate la montarea ancorelor din trasee, se insistă asupra necesității de a asigura o distanță minimă de 20 cm între două găuri alăturate, dar distanța dintre găurile care trebuie făcute pentru montarea unei ancore U este mult mai mică. În aceste condiții, fisurile produse în roca din jur din cauza găuririi prin roto-percuție pot să slăbească zona aflată între cele două tije ale ancorei, iar efectul este o micșorare semnificativă a rezistenței la smulgere a acesteia.

Tipuri de rășină pentru montarea ancorelor

Rășina bi-component (rășină + întăritor) utilizată pentru fixările chimice trebuie să aibă capacitatea de a forma o legătură puternică cu pereții găurii, trebuie să aibă o rezistență mecanică mare, care să rămână constantă în timp  și trebuie să nu sufere modificări atunci când este expusă la razele ultraviolete, la temperaturile sau la substanțele chimice din mediul în care este folosită.

Rășină în fiole

Folosirea fiolelor cu rășină, este o metodă convenabilă pentru fixarea unui număr mic de ancore sau a unor ancore izolate. Fiolele, pentru care dozarea corectă a componentelor este deja asigurată, se introduc în gaura făcută la dimensiunile necesare și curățată foarte bine și se sparg cu tija ancorei în momentul montajului (cioburile rezultate rămân înglobate în rășină), iar odată cu introducerea tijei se produce și amestecarea componentelor.

Diametrele și lungimile fiolelor și implicit cantitatea de rășină pe care acestea o conțin sunt stabilite în funcție de dimensiunile ancorelor care se fixează și de diametrele necesare ale găurilor, astfel încât rășina să umple complet spațiul dintre tijă și pereții găurii. Din această cauză, atât dimensiunile găurilor specificate în instrucțiunile de utilizare care însoțesc produsul, cât și diametrele și lungimile ancorelor care se montează cu fiolele respective trebuie respectate cu strictețe.

Dacă folosești alte tipuri de ancore decât cele recomandate de producătorul rășinii (de exemplu, tije filetate mai lungi sau ancore din tije răsucite), trebuie să te asiguri că rășina din fiolă este suficientă pentru umplerea găurii. De exemplu, fiolele pentru tije M10 conțin doar cantitatea de rășină necesară pentru o adâncime a găurii de 90 mm, motiv pentru care atunci când am montat tije M10 x 130 mm în poziții izolate, a trebuit să folosesc câte două fiole pentru o singură gaură.

În general, diametrele fiolelor sunt stabilite în concordanță cu dimensiunile tijelor, în așa fel încât să se prevină unele erori de montaj. De exemplu, pentru tijele de 10 mm, fiola are diametrul de 10,5 mm, astfel încât să nu poată fi introdusă decât într-o gaură mai mare decât diametrul tijei.

Pe piață există două tipuri de fiole, care au proceduri de montare diferite:

• Montare cu mașina de găurit (fotografia din stânga). Aceste fiole se folosesc pentru tijele filetate care se introduc în gaură folosind o cheie tubulară prinsă în mandrină. Capetele tijelor trebuie să fie tăiate oblic pentru a se asigura amestecul componentelor rășinii. Ulterior, pe aceste tije se montează urechi de asigurare fixate cu piulițe.
• Montare prin batere cu ciocanul. Atunci când se folosește acest tip de fiole, capătul tijei trebuie să fie plat (nu tăiat în unghi ascuțit, ca la montarea cu mașina de găurit), pentru a se realiza amestecul corespunzător al rășinii cu întăritorul. Aceste fiole nu necesită răsucirea energică a ancorei în timpul montajului, dar aceasta trebuie să fie totuși rotită de câteva ori în timpul baterii, pentru repartizarea uniformă a rășinii în jurul tijei.

Rășină livrată "la tub" (cartuș)

Dacă trebuie să montezi un număr mare de ancore chimice, este mai eficient să folosești rășină livrată în tuburi de 300-400 ml, care conțin ambele componente ale rășinii, în compartimente separate (care pot fi coaxiale sau paralele). Amestecul se injectează în găuri folosind un pistol special (care trebuie să fie compatibil cu tipul cartușelor de rășină folosite!), printr-un mixer pasiv, în care se produce omogenizarea componentelor în proporția optimă.

Cel mai frecvent întâlnite rășini pentru ancore chimice care sunt livrate sub formă de cartuș sunt:

• poliester - mai ieftină, dar are rezistență în timp destul de mică (devine sfărâmicioasă după câțiva ani!), motiv pentru care această rășină nu se folosește pentru montarea ancorelor pentru escaladă!
• vinilester - probabil soluția optimă, pentru că are prețuri convenabile, este ușor de folosit, are rezistență mecanică suficientă și are culori neutre (gri, bej...).
  
  Totuși, este bine de știut că această rășină are un timp de întărire destul de scurt, care scade și mai mult odată cu creșterea temperaturii ambientale. În aceste condiții, dacă temperatura este mai mare de 20-25 de grade, trebuie să te miști foarte repede de la o ancoră la alta, altfel amestecul se poate întări în mixer.
• epoxi-acrilat - proprietăți apropiate de cele ale vinilesterului, dar este mai scumpă și prin urmare este folosită mai rar.
• epoxidică - rezistență mecanică mai mare decât a celorlalte rășini, dar este mult mai scumpă, iar amestecul este mai fluid, ceea ce poate produce scurgerea rășinii din găuri atunci când ancorele sunt montate în surplombe. De asemenea, timpul de întărire este mult mai mare, iar la temperaturi scăzute, acesta poate crește și mai mult.
  
  Un inconvenient al unora dintre rășinile epoxidice este culoarea lor roșie destul de vizibilă, care este greu de mascat pe stâncă. Totuși,  cu timpul, prin expunere la razele ultraviolete, aceasta se transformă într-un maroniu deschis, care este puțin mai discret.

Mixerul pasiv folosit pentru injectarea rășinii în găuri este o țeavă din plastic subțiată spre vârf, care se înșurubează pe gura tubului și care are în interior o spirală prin care se pompează cele două componente ale rășinii, forțându-se astfel amestecarea lor omogenă.

Mixerele sunt „materiale consumabile”, iar pentru a aprecia cantitatea de care vei avea nevoie, trebuie să consulți prognoza meteo și tabelele cu intervalele de gelificare și de întărire a rășinii în funcție de temperatură, care pot fi găsite în fișa ei tehnică, iar adeseori chiar și pe eticheta cartușului. Cu cât temperatura atmosferică este mai mare, cu atât crește riscul ca rășina din mixer să se întărească în intervalul în care te deplasezi de la o gaură la alta sau de la un traseu la altul, ceea ce va crește consumul.

De asemenea, creșterea consumului de mixere afectează și consumul de rășină, pentru că fiecare mixer pe care îl înlocuiești este plin cu rășină care se pierde.

Reguli pentru montarea ancorelor chimice

Modalități de cedare a ancorelor chimice

Ancorele chimice pot ceda prin ruperea tijei sau a urechii, prin cedarea stâncii din jurul găurii sau prin ruperea legăturii dintre rășină și pereții găurii (schița din dreapta).

Înțelegerea acestor mecanisme este absolut necesară pentru formularea regulilor de montare a ancorelor, astfel încât acestea să aibă rezistența necesară pentru asigurările din traseele de escaladă.

• Ruperea tijei sau a urechii de asigurare se produce atunci când încărcările depășesc rezistența la forfecare sau la întindere a ancorei. În condițiile în care materialele folosite sunt conforme cu standardele, acest mod de cedare poate apărea cel mult din cauza coroziunii produse în medii cu agresivitate chimică ridicată (de exemplu, pe falezele marine) sau din cauza unor greșeli de montaj (de exemplu, strângerea excesivă a piuliței pe ancorele cu tijă filetată sau crearea unui braț de pârghie prea mare atunci când o ancoră este fixată cu tija introdusă doar parțial în gaură).
• Cedarea locală a stâncii (1) se produce de regulă prin spargerea unui con de rocă cu vârful în zona de la fundul găurii. Încărcarea la care se produce acest tip de cedare este proporțională cu adâncimea găurii (i.e. cu lungimea tijei), deci în roci mai slabe trebuie folosite ancore cu tije mai lungi.
• Ruperea legăturii dintre rășină și pereții găurii (2). Acest mod de cedare apare de obicei atunci când gaura nu a fost curățată suficient, iar praful depus pe pereți împiedică aderența rășinii la roca din jur. Pentru a preveni smulgerea ancorei în acest fel, gaura trebuie să fie curățată perfect, prin cicluri repetate de suflare a prafului și frecare cu o perie cilindrică potrivită cu diametrul găurii.

Montarea ancorei folosind fiole cu rășină

Dacă ai de montat un număr mai mic de ancore într-un traseu mai scurt sau câteva ancore izolate (de exemplu pentru montarea unui top sau pentru modificarea liniei unui traseu), poți alege să folosești fiole de rășină, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dimensiunile ancorelor folosite și cu metoda de montare a acestora (prin batere cu ciocanul sau cu mașina de găurit).

Procedura este la fel de simplă ca în cazul montării de ancore mecanice: cobori în rapel pe linia aleasă, identifici primul punct de asigurare (pe care l-ai marcat cu creta pe stâncă pe parcursul unei urcări anterioare), faci gaura, o cureți, montezi ancora, apoi cobori la următoarea asigurare și repeți acțiunea până când ajungi jos. În acest fel, vei avea nevoie să faci o singură coborâre, iar în urma ta va rămâne traseul echipat.

Pentru montare, fiolele se introduc în gaură cu capătul rotund spre exterior, apoi se sparg cu tija, în momentul baterii ancorei.

Dacă montezi ancore în formă de P, vei folosi fiole pentru montare prin batere cu ciocanul, dar ancora trebuie să fie totuși rotită de câteva ori în gaură pe măsură ce avansează, pentru ca rășina să se repartizeze cât mai uniform în jurul tijei și să pătrundă cât mai bine în striurile acesteia. În acest caz, pentru a produce amestecarea optimă a rășinii, capătul tijei trebuie să fie plat, nu ascuțit.

Pentru tijele filetate pe care se montează urechi cu piuliță, dacă se folosesc fiole pentru montarea cu mașina de găurit, ancorele (cu capătul din interior tăiat oblic!) se vor introduce în găuri prin răsucire cu viteză moderată, folosind o cheie tubulară prinsă în mandrină, pentru a se asigura amestecarea cât mai omogenă a celor două componente ale rășinii.

Montarea ancorei folosind rășină livrată „la tub” (cartuș)

Rășina se introduce în gaură cu ajutorul unui pistol de injecție compatibil cu modelul de cartuș, folosind amestecătorul pasiv montat pe gura tubului.

Pentru a preveni formarea de bule de aer în masa de rășină (care ar reduce lungimea efectivă a fixării chimice), injectarea se face începând din fundul găurii și retrăgând ușor pistolul, până când pasta umple cam 2/3 din lungimea găurii.

(Dacă umpli gaura complet, risipești rășină, pentru că tija ancorei va împinge afară o cantitate de pastă egală cu volumul ei, care se va pierde).

Pentru adâncimi ale găurilor mai mari decât lungimea utilă a mixerul, (de exemplu, atunci când calitatea slabă a stâncii impune folosirea unor ancore mai lungi), trebuie folosite extensii cu tuburi din plastic speciale, pentru ca rășina să ajungă până la fundul găurii.

Ancora trebuie curățată pentru înlăturarea urmelor de grăsime și praf, apoi se introduce în gaură și se împinge cu mâna sau se bate ușor cu ciocanul (în funcție de model) până în poziția finală, rotind-o de câteva ori pe parcurs, pentru a ajuta rășina să intre în striurile tijei.

Când tija a fost introdusă aproape complet, urechea de asigurare se poziționează în plan vertical, apoi ancora se presează sau se bate ușor pentru a îngropa parțial urechea în șanțul săpat pentru aceasta (dacă este nevoie) sau pentru a lipi baza urechii de stâncă.

Un indiciu important pentru corectitudinea montajului este faptul că o cantitate mică de rășină va fi expulzată din gaură, ceea ce înseamnă că gaura este umplută complet, iar ancora este fixată corect.

La final, rășina scursă se netezește cu grijă în jurul urechii, iar surplusul de pe stâncă se șterge cu o cârpă, astfel încât ancora să fie cât mai puțin vizibilă.

După omogenizarea amestecului, trebuie să pui deoparte niște rășină în pungi etichetate cu locul în care a fost folosit tubul respectiv. Aceasta se înscrie tot la „consum”, dar este necesară ca martor pentru timpul de întărire și ca o garanție că produsul din tubul respectiv se comportă așa cum trebuie.

Dacă rășina martor nu s-a întărit conform așteptărilor după intervalul de timp specificat de fabricant, trebuie să revii la ancorele montate cu tubul respectiv și să le verifici încercând să le rotești cu o carabinieră prinsă în urechea de asigurare (nu trebuie să aplici o forță exagerată, pentru că dacă rășina nu s-a întărit corespunzător, ancora se va disloca oricum cu ușurință). La nevoie, ancorele necorespunzătoare vor fi montate din nou, fie în aceleași găuri, după curățarea completă a rășinii, fie în alte poziții, respectând logica asigurărilor respective.

Succesiunea operațiilor

Atunci când pentru montarea ancorelor chimice dintr-un traseu folosești un pistol de injecție cu cartuș de rășină, amenajarea este mai laborioasă, pentru că presupune mai multe „treceri”:

• după urcarea în care marchezi cu creta pozițiile găurilor necesare, trebuie să tragi sus materialele și echipamentul pentru găurire
• cobori în rapel pe linia respectivă, făcând toate găurile pentru ancore, pe care le cureți complet. Tot acum, trebuie să sufli de pe stâncă și praful rezultat la găurire. Pentru că ulterior amplasamentele sunt destul de greu de găsit, este de preferat ca ancorele să fie lăsate în găurile făcute, pentru a le identifica mai ușor în faza de montaj.
• urci din nou la top cu materialele necesare pentru fixarea ancorelor: rășină, pistol, mixere, cârpe, pungă pentru gunoi etc.
• cobori în rapel, montând ancorele și finisând rășina din jurul lor. În această etapă, daca folosești o rășină cu timp redus de întărire (i.e. vinilester), trebuie să te miști foarte repede, pentru ca rășina din mixerul montat pe tub să nu apuce să se întărească de la o ancoră la următoarea, mai ales dacă temperatura este mai mare de 25°C.
• dacă ai montat tije filetate cu urechi de asigurare, va trebui ca după întărirea rășinii să mai faci încă o urcare pentru strângerea piulițelor de fixare a urechilor, folosind o cheie dinamometrică (aceasta trebuie să fie calibrată și de regulă, va fi reglată pentru 20 Nm, dar pentru siguranță, trebuie să citești instrucțiunile fabricantului!).

Precauții necesare la montarea ancorelor chimice

Pentru aceasta, la nevoie, corzile trebuie să fie dirijate recurgând la protecții mobile sau naturale, pitoane, cârlige etc. pe care să le montezi pe linia traseului pe măsură ce cobori. În ultimă instanță, dacă relieful peretelui nu permite folosirea mijloacelor „curate”, ai putea să folosești șuruburi pentru beton sau ancore demontabile (de exemplu, Petzl Pulse), ale căror găuri le vei astupa cu rășină după recuperare. De asemenea, ai putea recurge chiar și la ancore mecanice, eventual de diametru mai mic (8 mm), care ulterior vor fi eliminate.

Pentru a evita să faci găuri suplimentare pe care apoi să trebuiască să le astupi cu rășină, pentru dirijarea corzii de lucru sau pentru a te poziționa cât mai aproape de stâncă în traseele surplombate sau oblice, poți face gaura pentru un punct de asigurare din traseu, dar în locul ancorei respective, montezi o ancoră provizorie (bolțuri demontabile, șuruburi pentru beton etc.). După echiparea traseului, când ești absolut sigur că rășina ancorelor montate s-a întărit, poți să revii și să înlocuiești ancora provizorie cu una permanentă, iar de data aceasta, pentru dirijarea corzii vei folosi punctele de asigurare deja montate în traseu.

(De regulă, ancorele chimice se pot monta în aceleași găuri de 12 mm în care a fost pus un dispozitiv Petzl Pulse, dar în cazul folosirii șuruburilor pentru beton, găurile trebuie să fie ajustate la dimensiunile necesare după deșurubarea acestora!).

Chiar dacă ești foarte atent, atunci când montezi ancore chimice, este inevitabil să te murdărești pe mâini cu rășină, iar aceasta poate ajunge și pe haine, pe coardă sau pe echipament. Din această cauză, este bine să folosești haine „de lucru” și echipament dedicat (coardă statică, bucle, anouri etc.) de care să nu-ți pară rău dacă îl pătezi cu rășină.

Pentru a preveni murdărirea echipamentului și a hainelor, amintește-ți ca imediat după scoaterea mixerului din gaură, să apeși clapeta pistolului care asigură depresurizarea tubului, apoi să ștergi rășina rămasă pe tubul mixerului (în acest scop, eu iau mereu cu mine niște șervețele din hârtie sau un sul de hârtie igienică). Desigur, pentru a proteja mediul, trebuie să ai și o pungă pentru gunoi, în care să aduni hârtia folosită, tuburile de rășină golite, mixerele înlocuite etc.

De asemenea, trebuie să ai la tine o cârpă cu care să te ștergi imediat ce ai netezit (cu degetele...) rășina de lângă ancora montată. Când ajungi la sol, dacă vinilesterul de pe mâini nu s-a întărit încă, poți să încerci să-l cureți cu acetonă. (Pentru dizolvarea acestei rășini poți folosi un spray cu acetonă pentru spălarea pistoalelor pentru spumă poliuretanică disponibil în magazinele de bricolaj).

Finisajul ancorei

Ancora montată se va afla acolo, la vedere, timp de zeci de ani, așa că aspectul estetic este foarte important. Din această cauză, este indicat să alegi o rășină a cărei culoare să fie apropiată de cea a stâncii din jur, iar finisajul final trebuie să fie făcut cu grijă, astfel încât ancora să iasă cât mai puțin în evidență. Pentru aceasta, rășina expulzată din gaură la introducerea ancorei se nivelează cu atenție în jurul ei, iar excesul se șterge cu o cârpă.

Dacă pasta are culoare diferită de cea a stâncii, trebuie să o maschezi folosind materiale naturale cu culoare potrivită adunate de pe stânca din jur (praful rezultat la găurire, nisip din zonă etc.), cu care trebuie să acoperi rășina vizibilă și să încerci să creezi o textură similară cu cea a rocii.

---