Amenajarea traseelor de escaladă sportivăGăurirea stâncii în vederea montării ancorelor
Echipamentul pentru găurire
În amenajarea traseelor de escaladă, nevoia de mobilitate și de eficiență impune folosirea mașinilor de găurit cu percuție portabile, alimentate cu acumulatori. Acestea trebuie să fie cât mai ușoare, dar să aibă putere și energie de percuție suficiente pentru a face găuri de diametrul necesar în tipul de rocă pe care se face echiparea, iar acumulatorii trebuie să aibă capacitate cât mai mare, pentru a asigura autonomia necesară, având totodată o greutate rezonabilă. De asemenea, este de preferat să dispui de mai mulți acumulatori de schimb, pentru a nu fi nevoit să întrerupi lucrul pentru încărcarea acestora, care adesea nu este posibilă în apropierea zonelor în care vei lucra.
Ca exemplu, eu folosesc în prezent o mașină de găurit Ryobi alimentată cu acumulatori Li-Ion de 18 V / 5 Ah (cea din fotografia de mai jos), care până acum s-a dovedit foarte eficientă pentru echiparea cu ancore mecanice și chimice a numeroase trasee pe calcar, care au necesitat sute de găuri cu diametre de 10 și 12 mm și adâncimi de 100-130 mm.
Rotopercutantă cu acumulatori Ryobi
Pentru găurirea în stâncă se folosesc burghie cu prindere SDS Plus, de preferat cu patru muchii tăietoare, (cum este cel din imaginea de mai jos), care asigură diametre mai precise ale găurilor decât cele cu doar două muchii. Pentru găurile pentru ancore mecanice se folosesc burghie cu același diametru cu cel al bolțurilor care se montează (uzual, 10 sau 12 mm), iar pentru ancorele chimice diametrul burghiului este de regulă cu 2 mm mai mare decât cel al tijei ancorei (de exemplu, 12 mm pentru ancore cu tija de 10 mm).
Periodic, trebuie să verifici uzura burghielor (mai ales în rocile mai dure), pentru că dacă muchiile tăietoare sunt tocite, diametrele găurilor pot fi mai mici decât cele necesare. Preventiv, este bine să ai întotdeauna la tine și niște burghie de rezervă, în caz de uzură pronunțată sau de pierdere al celui din mașina de găurit.
Burghiu SDS Plus cu patru muchii tăietoare
Pentru echiparea falezelor ușor accesibile sau pentru cele din zonele unde nu există posibilitatea de încărcare a acumulatorilor, se pot folosi și mașini de găurit rotopercutante alimentate la 220 V de un generator cu puterea de minimum 2 kW, prin intermediul unui cablu suficient de lung.
Prima oară, am folosit această metodă în 1994, la Sinaia, pe Valea Peleșului, unde francezii cu care am colaborat la amenajarea unei zone (care ulterior a fost numită Faleza Francezilor) au adus și un generator. Mai târziu, în 2005, am folosit un generator Honda împrumutat pentru reechiparea traseelor mele de la Sinaia, iar în 2006 și 2007 am echipat în același fel niște trasee din Sohodol, GJ și din Cheile Folea, VL.
În prezent, atunci când am nevoie, eu folosesc generatorul Kipor din fotografie, care are putere suficientă (2kW), este silențios și este destul de ușor de cărat.
În anumite împrejurări (de exemplu, atunci când explorezi o zonă nouă și nu vrei să cari prea mult echipament), găurile pentru montarea unor ancore izolate pot fi făcute manual, cu dalta și ciocanul.
Un dispozitiv fabricat special pentru aceasta utilizare este Petzl Rocpec (cel din fotografie). Acesta este un mâner ergonomic prevăzut cu un cap de batere și cu o mandrină în care se montează un burghiu SDS Plus, care poate fi folosit ca daltă.
În timpul găuririi, dispozitivul trebuie ținut ferm pe poziție pentru a preveni ovalizarea găurii, iar la fiecare bătaie de ciocan, burghiul trebuie rotit câte puțin.
Practicarea unei găuri prin această metodă durează destul de mult, dar ansamblul mâner + burghiu cântărește doar 300 g, iar ciocanul îl ai oricum asupra ta, așa că uneori, aceasta este o opțiune care merită să fie luată în considerare.
Găurirea stâncii
În faza de identificare a amplasamentelor ancorelor și topului traseului, ai verificat calitatea stâncii și te-ai asigurat că pozițiile respective respectă regulile de amplasare, de siguranță și de confort în cățărare, apoi ai marcat cu creta locurile exacte în care trebuie făcute găurile. Urmează să cobori pe linia traseului făcând găurile necesare, în care (după curățarea lor minuțioasă!) vei monta imediat și ancorele mecanice sau în care vei monta ulterior ancorele chimice, pe parcursul unei alte coborâri.
Găurirea propriu-zisă
În timpul găuririi, burghiul trebuie menținut perfect perpendicular pe suprafața stâncii, iar mașina de găurit trebuie ținută ferm în aceeași poziție, pentru a preveni ovalizarea găurii. Pentru aceasta, în mod ideal, găurirea se va face la nivelul pieptului, dintr-o poziție stabilă.
Dacă este posibil, găurirea se începe cu turație mai mică, până la formarea unui locaș cilindric, apoi se continuă cu turație normală. În caz contrar, există riscul de spargere a stratului superficial de rocă din jurul găurii în forma unui „crater” conic, ceea ce va impune reajustarea suprafeței de contact a urechii.
Viteza de găurire trebuie să fie moderată și constantă, semn că roca este omogenă și solidă (variații mari ale vitezei de înaintare pot indica existența unor cavități sau a unor straturi de rocă slabă!).
De asemenea, în timpul găuririi trebuie să urmărești culoarea prafului rezultat, care îți poate da indicii despre calitatea rocii din adâncime (de exemplu, în calcar, praful alb poate indica o rocă sănătoasă, în timp ce adesea, praful roșiatic indică o rocă slabă).
Condiții specifice pentru ancorele mecanice
Diametrul burghiului folosit trebuie să fie același cu cel al bolțurilor care vor fi bătute în găuri.
Adâncimea găurii va fi cu 1,5-2 cm mai mare decât lungimea bolțului, pentru ca la o eventuală acțiune de reamenajare sau pentru corectarea unei erori, după demontarea urechii, bolțul să poată fi bătut complet în gaură (dacă acesta nu poate fi extras) și mascat cu rășină, eliminându-se astfel necesitatea tăierii acestuia. Această cerință este valabilă și pentru ancorele provizorii folosite pentru acces sau pentru dirijarea corzilor de lucru.
Condiții specifice pentru ancorele chimice
Umezeala poate micșora aderența unor anumite tipuri de rășini la pereții găurii, ceea ce ar putea compromite rezistența ancorei. Din aceasta cauză, dacă folosești un asemenea tip de rășină (verifică fișa tehnică a produsului!), găurile pentru ancorele chimice trebuie să fie făcute chiar în ziua montării acestora, pentru a preveni condensarea umezelii atmosferice sau infiltrarea apei de ploaie în gaură, care s-ar putea produce dacă aceasta ar rămâne deschisă mai mult timp.
Diametrul găurii va respecta cu strictețe specificațiile fabricantului (verifică instrucțiunile de utilizare!). În general, pentru ancorele de 10 mm, gaura va avea diametrul de 12 mm, iar pentru cele de 12 mm se va folosi un burghiu de 14 mm.
De asemenea, trebuie acordată o atenție deosebită adâncimii găurii: dacă aceasta nu este suficientă, urechea ancorei nu se va rezema pe stâncă, formând astfel un braț de pârghie periculos, care mărește solicitările din tijă. Pe de altă parte, dacă gaura este prea adâncă, apar alte probleme, în funcție de tipul de rășină folosit:
- dacă folosești rășină injectată cu pistolul, o adâncime prea mare a găurii va crește nejustificat consumul de rășină, care este destul de scumpă.
- dacă folosești fiole de rășină, o parte din rășină se va aduna în fundul găurii, iar cantitatea rămasă ar putea fi insuficientă pentru umplerea completă a spațiului dintre tijă și pereții găurii.
Din această cauză, pentru măsurarea exactă a adâncimii recomandate de fabricant, la găurire se va folosi o tijă distanțier montată pe mașina de găurit sau (mai practic) se va marca pe burghiu adâncimea necesară a găurii, folosind bandă adezivă (de preferat textilă, care este afectată mai puțin de încălzirea burghiului).
Verificarea dimensiunilor găurii se face introducând o ancoră în gaură și observând poziția urechii față de stâncă.
Unele tipuri de ancore necesită îngroparea parțială a urechii. Pentru aceasta, înainte de montaj se va săpa un locaș pentru ureche, în funcție de modelul ancorei. (Atunci când determini adâncimea necesară a găurii, trebuie să ții cont și de adâncimea acestui locaș!). În caz contrar, se va produce un efect de pârghie, care va crește solicitările din ancoră, putând duce la ruperea acesteia sau la fisurarea rocii din jurul găurii (imaginea din stânga, de mai jos).
De asemenea, la unele modele de ancore, sudura sau curbura tijei impiedică lipirea de stâncă a urechii. În acest caz, marginea inferioară a găurii (zona indicată de sageata roșie din imaginea din dreapta) trebuie ajustată cu lovituri ușoare aplicate cu vârful ascuțit al ciocanului, până când urechea se așează perfect pe stâncă.
Crearea unui locaș pentru îngroparea parțială a urechii ancorei (stânga) și ajustarea marginii inferioare a găurii pentru anumite modele de ancoră
Curățarea găurilor
Pereții găurii trebuie să fie complet liberi de orice depunere care ar putea să împiedice aderența corespunzătoare la roca din jur a colierului expandabil al ancorei mecanice sau a rășinii folosite pentru fixarea ancorei chimice. Curățarea găurii se face prin minimum trei cicluri de suflare a prafului și de frecare a pereților găurii cu o perie cilindrică.
Un model comercial de pompă pentru curățarea găurilor (cea gri) și o pompă pentru saltele gonflabile modificată în acest scop
Mini-suflantă cu acumulator adaptată pentru curățarea găurilor
Câteva perii metalice și din plastic pentru găuri (adesea, acestea sunt vândute tot de furnizorul ancorelor)
După perioadele ploioase, este posibil ca rocile poroase să fie umede în adâncime, chiar dacă stânca pare uscată la exterior. În acest caz, praful rezultat la găurire se amestecă cu apa din porii stâncii și se transformă într-o pastă cleioasă care aderă la pereți, iar această situație devine evidentă în timpul găuririi, care este îngreunată vizibil de pasta respectivă. O asemenea gaură trebuie lăsată să se usuce înainte de curățare.
Curățarea se începe întotdeauna prin suflarea prafului rezultat la găurire, folosind o pompă manuală sau electrică (suflantă cu acumulator) prevăzută cu un tub flexibil, al cărui capăt va fi introdus până în fundul găurii. (Folosirea unei pompe este de preferat, pentru că dacă praful din gaură este suflat cu gura, umezeala din aerul expirat se poate condensa pe pereții găurii, transformând praful într-o pastă greu de curățat). În continuare, se curăță cât mai bine pereții găurii cu o perie cilindrică din plastic sau metal compatibilă cu diametrul găurii, apoi se suflă din nou praful din gaură cu ajutorul pompei.
Ciclul „curățare cu peria/suflarea prafului” se repetă de câte ori este nevoie (dar de minim trei ori!), până când gaura rămâne perfect curată.
Curățarea găurilor cu o mini-suflantă cu acumulator și cu perii cilindrice
După curățarea găurii, praful foarte fin rezultat la găurire trebuie să fie îndepărtat de pe stâncă, dar curățarea lui cu peria este adesea ineficientă. Din această cauză, este de preferat ca depunerile de praf să fie suflate cu pompa folosită pentru curățarea găurilor sau (în mod ideal) cu o suflantă cu acumulatori.
Greșeli posibile în timpul găuririi
Cele mai multe dintre greșelile enumerate mai jos se referă la găurile pentru montarea ancorelor mecanice și a celor chimice cu tije filetate pe care se fixează cu piulițe urechi de asigurare. Totuși, pentru a obține o calitate mai bună a punctelor de asigurare, este de preferat să previi aceste greșeli și în cazul găuririi pentru montarea ancorelor chimice de tip „P”, care au condiții mai permisive.
1. Începutul găurii are aspect de „crater” conic
Cauze probabile: craterul se formează prin spargerea stratului superficial de rocă din jurul găurii, produsă fie în timpul găuririi, fie la baterea bolțului în gaură. La începutul găuririi s-au folosit o turație și/sau o forță de percuție prea mari. Burghiul este tocit, ceea ce face ca gaura să aibă un diametru mai mic decât cel al bolțului, caz în care baterea forțată a acestuia provoacă spargerea rocii din jurul găurii.
Consecințe: între urechea ancorei și marginea găurii (fundul craterului) va exista o distanță care se constituie în braț de pârghie. Aceasta va induce solicitări suplimentare în bolț, care reduc rezistența efectivă a ancorei.
Prevenire: trebuie să începi găurirea cu turație mică (eventual cu putere de percuție mai mică, dacă mașina de găurit permite reglarea acesteia), până la formarea unui locaș cilindric, apoi poți continua cu turație normală. Periodic, trebuie să verifici uzura burghielor folosite și să le înlocuiești dacă observi că muchiile tăietoare s-au tocit.
Soluții pentru reparare: ajustezi cu ciocanul (și la nevoie cu dalta) suprafața din jurul găurii, astfel încât aceasta să devină plană, iar urechea ancorei să se lipească perfect de stâncă. (În acest caz, este posibil ca gaura să trebuiască adâncită!).
2. Gaura nu este perpendiculară pe suprafața stâncii
Cauze probabile: la găurire, burghiul nu a fost ținut perpendicular pe suprafața stâncii.
Consecințe: urechea ancorei se va rezema pe stâncă doar cu una dintre margini, producând un efect de pârghie asupra bolțului. Încercarea de a o lipi de stâncă prin strângerea forțată a piuliței poate duce la îndoirea sau chiar la fisurarea sau ruperea bolțului. În aceste cazuri, rezistența ancorei va fi compromisă.
Prevenire: trebuie sa acorzi o mare atenție poziționării perpendiculare a burghiului pe suprafața stâncii. Găurirea se va face numai din poziții stabile și în zone accesibile, în care ai control vizual. În timpul găuririi trebuie să ții bormașina în dreptul pieptului (nu se fac găuri cu mâna întinsă deasupra capului sau în lateral!). La nevoie, poziționarea se poate face prin montarea de protecții suplimentare (nuci, friend-uri, pitoane etc.) sau cu ajutorul cârligelor Cliff.
Soluții pentru reparare: în unele cazuri (rare!), dacă unghiul pe care îl face axul găurii cu planul stâncii este mic (câteva grade) poți încerca ajustarea suprafeței de contact dintre ureche și stâncă astfel încât planul de contact să ajungă perpendicular pe axul găurii. De cele mai multe ori însă, este nevoie să faci altă gaură (la cel puțin 20 cm de prima!).
3. Gaura este ovalizată sau nu are diametru constant în adâncime
Cauze probabile: în timpul găuririi, bormașina a fost mișcată în lateral, iar burghiul a fost presat către pereții găurii sau burghiul folosit este de calitate slabă.
Consecințe: prin ovalizarea sau lărgirea zonei de la începutul găurii, se produce un efect de pârghie asupra bolțului, ceea ce compromite rezistența acestuia. Lărgirea în adâncime a găurii va afecta atât stabilitatea bolțului în gaură (acesta poate căpăta „joc”), cât și modul în care se produce expandarea: din cauza faptului că diametrul găurii este mai mare decât cel necesar, este posibil să nu existe destulă frecare între colier și pereții găurii pentru a iniția expandarea acestuia.
Prevenire: găurirea se va face numai din poziții stabile și în zone accesibile, în care ai control vizual (nu se fac găuri cu mâna întinsă deasupra capului sau în lateral). Încearcă să te poziționezi astfel încât în timpul găuririi să ții bormașina în dreptul pieptului.
Soluții pentru reparare: dacă ovalizarea găurii a fost observată înainte de baterea bolțului, poți încerca lărgirea găurii, de exemplu, de la 10 la 12 mm. În aceste condiții însă, este dificil să obții o gaură cu diametru constant, așa că în gaura lărgită vei monta mai curând o ancoră chimică, pentru care această condiție nu este atât de importantă.
Dacă greșeala a fost observată în timpul baterii bolțului (acesta intră prea ușor în gaură) sau după (bolțul are joc în gaură sau se constată vizual un spațiu în jurul tijei filetate), poți încerca extragerea acestuia prin înșurubarea completă a piuliței și/sau prin baterea lui în exterior prin intermediul unui cablu extractor prins de ciocan și de o ureche montată pe bolț. Dacă metoda nu funcționează, singura soluție este să bați complet bolțul, să camuflezi greșeala și să faci altă gaură la o distanță sigură.
4. Alte probleme care pot apărea în timpul găuririi
4.1 Burghiul se blochează din cauza unei paste aderente formate în interiorul găurii
Cauze probabile: roca este îmbibată cu apă (se întâmplă frecvent după ploaie, în cazul rocilor poroase) sau la suprafața stâncii există o peliculă de apă care se prelinge în gaură, amestecându-se cu praful rezultat din găurire.
Soluții: înainte de începerea găuririi stânca se șterge cu o cârpă. Dacă îndepărtarea apei de pe suprafața respectivă nu este posibilă sau dacă roca este umedă în profunzime, se amână găurirea până când stânca va fi uscată.
4.2 În timpul găuririi, burghiul scapă brusc în adâncime
Cauze probabile: direcția găurii intersectează o cavitate (alveolă, fisură etc.) din interiorul stâncii (imaginea alăturată).
Soluții: pentru că nu poți cunoaște natura și dimensiunile golului respectiv, cel mai sigur este să cauți un alt loc pentru amplasarea ancorei, iar gaura cu probleme o maschezi cu rășină.
4.3 Culoarea prafului care iese din gaură se schimbă pe parcursul găuririi și/sau observi variații ale vitezei de înaintare a burghiului
Cauze probabile: traseul găurii traversează straturi de rocă mai slabă.
Soluții: dacă viteza de găurire rămâne totuși destul de mică (ceea ce înseamnă că stânca ar putea fi destul de solidă), cel mai indicat este ca în poziția respectivă să folosești o ancoră chimică, pentru că aceasta se comportă mult mai bine în roca slabă decât cele mecanice. În cel mai rău caz, în lipsa acesteia se poate folosi un bolț expandabil mai lung (13-15 cm) și/sau cu diametrul mai mare (12 mm), dar aceasta alegere este la latitudinea echipatorului, care trebuie sa evalueze corect caracteristicile rocii respective.
Dacă variațiile vitezei de înaintare a burghiului sunt prea mari sau dacă stânca pare prea slabă, mai bine cauți un alt loc pentru amplasarea ancorei, iar gaura făcută o astupi cu rășină.
